joi, 17 martie 2016

Maroc 2: De la Tanger la Chefchaouen

Am ajuns în Maroc! Iritați că am pierdut o zi la feribot, dar entuziasmați că suntem, pentru prima oară în viață, pe alt continent, scoatem niște bani de la un bancomat și începem să urcăm. Planul inițial era să ajungem măcar la Martil în prima zi, dar e deja seară. Totuși nu ne facem griji prea mari, pentru că aici nu erau garduri și nici cine stie ce trafic. După o urace vertiginoasă ajungem la un fel de popas. Mâncăm o supică foarte bună și ne vedem de drum. Urcăm și e din ce în ce mai seară. Apusul peste strâmtoare e magnific. Se lasă ceața pe mare și vasele se scufundă în ea. Dintr-un feribot se mai vede doar cabina căpitanului. Începe rugăciunea de seară la niște boxe uriașe în minaretel moscheilor și realizăm cât de departe suntem de casă. Urcăm cu Allaaaaaaaaaaaaaaaaaaaku akbar pe fundal.
Se lasă noaptea și realizăm primul lucru despre Maroc, ce ne cam încurcă planurile de campare discretă: aici sunt oameni peste tot. Răsar din întuneric în mijlocul pietrelor pe deal. Unii așteaptă, alții se urcă în camioane. Unii salută, alții se uită. Nu știm ce să credem și cum o să fie. Mergem prin întuneric, tot mai sus spre vârful stâncii, depășiți rar de mașini. E beznă de ceva timp când ajungem în vârf și vedem luminile Ceutei în depărtare. Începe o coborâre abruptă. Cum iei mâna de pe frână simți că zbori, și zburăm la vale în răcoare, până ne fac niște polițiști semn să încetinim și să trecem mai pe stânga. În fața noastră un camion cu pietriș răsturnat. Devine din ce în ce mai înfricoșător.
Aveam încă viteză când năvălim în primul orășel, Fnideq. Într-o clipă suntem în centru, unde se strângea bazarul și sunt mii de oameni și tarabe și mașini. Ne simțim ca-n filmele despre orient. Un taxi oprește să ne lase să trecem. Primul camping de pe harta OSM e aproape, dar, ajungând la el ne dăm seama că nu mai e, sau nu e încă deschis. E lume peste tot, nu e niciun loc de cort, trebuie să mergem la Martil.
Ne plac porțile mari de la intrarea în orașe, adaugă personalitate.
Urmează o stradă lungă ce duce spre Mdiq. Văd un copac plin cu egrete și mă opresc să fac poze. Un om fuge spre noi prin trafic. Mașinile frânează să-l evite. Mai vine un om în fugă. Sunt gărzile regelui și aici e palatul lui și nu avem voie să facem poze. Le explic că mă interesează egretele și nu se vede palatul de întuneric, dar insistă să ștergem pozele. După ce le ștergem își cer scuze și ne spun că nu au vrut să ne sperie și ne urează drum bun.
Ajungem la Mdiq, ce se pregătea pentru ceva paradă. Începe să ne urmărească o mașină plină cu tineri. Se opresc din când în când și ne fac poze. Ne gândim că sunt cu cei de mai devreme și continuăm. Cred că erau doar curioși să vadă cicloturiști pentru că până să ieșim din Mdiq dispar.
Ajungem la camping pe la 23:30 și încă găsim pe cineva să ne deschidă. Facem duș, supă și ne culcăm. A fost o zi tare ciudată.
Campingurile în Maroc sunt așa ieftine că nu are rost să stai în altă parte.
Dimineață ne strângem tot și plecăm să vedem orașul. E frumos dar plaja e evident pustie și sunt multe gunoaie pe nisip. Găsim o cafenea în centru. Cafenelele vor deveni obiceiul nostru de dimineață pentru că sunt excepționale în Maroc. E frumos și ieftin și suntem mereu primiți cu zâmbete. Ne luăm un ceai de mentă care are atât zahăr că ne trezește instant și niște lipii cu brânză topită.
Continuăm spre Tetouan.
Aici e haos total în trafic. Plin de mașini care claxonează și se bagă. Măcar sunt respectate semafoarele. Mergem puțin până la Medina dar ne gonește repede agitația. Reușim să ne strecurăm spre ieșire și scăpăm cu viață dintr-un giratoriu unde prioritate era acordată în funcție de tonaj.
E ceva trafic spre Chefchaouen. Din lipsa timpului, tot traseul nostru prin Maroc e pe un drum național, totuși șoferii se dovedesc mult mai prietenoși decât în România.
În Maroc e plin de Mercedesuri vechi si Renault Kangoo și camioane Isuzu. Toate scot tone de fum.
Urcăm și e din ce în ce mai cald. Ideea Roxanei să ne luăm pălării a fost grozavă.
Peisajul e absolut spectaculos: o vale uriașă înconjurată de munți la poalele cărora sunt împrăștiate sate. Sunt livezi de măslini peste tot. Ne place mult că e așa diferit de casă. Ne place mult și pământul roșu african.
Oprim la un popas și mâncăm un tajin genial și bem cea mai oribilă Fanta din viața noastră. Are altă rețetă în Maroc. Oricum, eram la o zi de a descoperi ceva ce ne-a făcut să uităm total de orice băutură la sticlă.
În sfărșit în vârf. Facem o pauză să treacă niște autocare și Rox vede niște orhidee în premieră pentru ea. Plantele sunt așa diferite aici.
La coborâre stateau niște francezi cu o dubiță lipiți în coada mea, deși aveam peste 40. Mă tot uitam după ei și la un moment dat am prin margine drumului cu roata și m-a aruncat puternic de pe bicicletă. Din fericire nu e nimic rupt, nici la bicicletă nici la mine, dar m-am lovit destul de rău. Oamenii ies să mă ajute dar le zic că nu am nimic. Am pierdut ceva piele și după ce scade adrenalina realizez că nu mai pot strânge cu degetul mare de la mâna dreaptă.
Se lasă iar seara și e o urcare serioasă până în Chefchaouen, iar campingul e în capătul de sus al orașului, sus de tot...
Străduțele din Chefchaouen au inclinații ridicole și Rox bombăne încontinuu dar nu se dă jos să împingă. Ajungem la lăsarea întunericului la camping. A fost cel mai scump camping din Maroc, dar tot ieftin. Costă extra să faci duș cald, dar Rox negociază și primim un duș gratis.
Ne găsim un loc liniștit de pus  cortul în pădurea de pin.


Tanger Med

Începem urcarea

Portul Tanger Med

Apus pe mare

Ceuta

Drumul spre Martil

Camping in Martil


Centru Martil

Tetouan

Medina din Tetouan

Pisici marocane


Poțile din Tetouan

Căctusei


Peisaj tipic :)


Măslini și capre, numai să nu încurci măslinele

Defapt noi pedalăm doar ca să ne putem îndopa fără consecințe


Isuzu vine!

Ophrys lutea

În vârf


E doar piele...


Chefchaouen

Agave

Camping Chefchaouen

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu